Legea nominalizată, reglementează cadrul normativ național privind achizițiile publice. În același timp, admite situații/excepții, când achizițiile publice nu vor fi dictate de normele actului vizat. Exemplu clasic sunt achizițiile în temeiul acordurilor internaționale încheiate de RM și unul sau mai multe state privind bunurile sau lucrările necesare realizării sau exploatării în comun a unei lucrări de către statele semnatare ori privind serviciile necesare realizării sau exploatării în comun a unui proiect de către statele semnatare, precum și, achizițiile conform procedurii specifice unei organizații internaționale (art. 5 litera m) din Legea nr.131/2015).
Prin Legea nr. 131/2017, Parlamentul RM a ratificat Acordul de finanțare dintre Guvernul Republicii Moldova, Uniunea Europeană și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice al României privind Programul Operațional Comun România - Republica Moldova 2014-2020 pentru Programul de Cooperare Transfrontalieră al Instrumentului European de Vecinătate (ENI) pe anii 2014-2020, Acord, care în virtutea Legii nr. 595/1999 privind tratatele internaționale ale Republicii Moldova, reprezintă un TRATAT INTERNAȚIONAL, care prin prisma articolului 19 al aceluiași act, trebuie executat cu bună-credință, în conformitate cu principiul PACTA SUNT SERVANDA. Deci, Republica Moldova nu poate invoca prevederile legislației sale interne ca justificare a neexecutării unui tratat la care este parte.
În temeiul Acordului citat, autotirățile administrative din Republica Moldova care au aplicat și câștigat proiecte de finanțare, au încheiat contracte de grant pentru implementarea proiectelor. Potrivit acestor contracte, achizițiile publice urmează a fi efectuate în strictă conformitate cu prevederile Uniunii Europene, la capitolul achiziții, conform acțiunii externe a Uniunii (PRAG). Deci, sunt niște agajamente asumate de Guvernul Republicii Moldova în plan internațional.
Regulile Uniunii Europene la capitolul achiziții (PRAG versiunea 2016), statuează expres, că toate achizițiile mai mici de suma de 2500, 00 euro, se fac în baza conturilor de plată/facturilor/invoice-urilor, fără necesitatea încheierii de contracte de achiziții. În aspect practic, Trezoreria de Stat a Republicii Moldova, sfidează aceste norme și solicită încheierea contractelor de achiziții și sub limita de 2500, 00 euro. Într-o justificare oficială, deși, Ministerul Finanțelor a confirmat necesitatea și obligativitatea respectării normelor Uniunii Europene în speța vizată, pe de altă parte, a mai invocat norma art. 3 alineatul (3) din Legea nr. 131/2015 privind achizițiile publice, potrivit căreia, „în cazul contractelor care au ca obiect atît achiziții reglementate de prezenta lege, cît și achiziții reglementate de alte acte normative, autoritatea contractantă are dreptul să aleagă între a atribui contracte distincte pentru părți separabile sau a atribui un singur contract”. Doar că, aici aș vrea să menționez, această normă nu poate fi invocată în speța tratatelor internaționale, or, dispoziția aacestui alineat, operează cu sintagma de „alte acte normativ”, care trebuie interpretată prin prisma Legii nr. 100/2017 cu privire la actele normative.